0

Muzica de dragul muzicii – Ed Alleyne Johnson

Muzica a devenit, de cativa ani buni, doar un pretext pentru a face bani, aproape toti artistii actuali nu cauta decat sa se imbogatesca, cu cat mai repede cu atat mai bine. Ce conteaza daca muzica e facuta mai mult pe calculator, ce conteaza daca solistul/ solista nu are voce, o trecem prin cateva filtre si cateva sintetizatoare si e ok. Bine, e normal sa faci bani pentru ca trebuie sa traiesti si tu cumva, dar nu asta trebuie sa fie scopul principal la muzicienilor. Ce s-a intamplat cu muzica de dragul muzicii, cu stilurile unice si cu reinventarea unor stiluri deja existente? Se merge in continuu pe cateva fagase de muzica, asa numita comerciala, care s-au dovedit eficiente in a crea “artisti” peste noapte si in a imbogati impresarii, casele de discuri si “artistii”.

Din fericire in toata industria asta muzicala mai apar din cand in cand muzicieni ca Dub FX, Mr. Woodnote, The Piano Guys etc si, mai nou, am descoperit, spre fericirea mea, inca un nume, Ed Alleyne-Johnson.

Ed Alleyne-Johnson a inceput prin anii 80 cantand pe strazile din Anglia, asemanator cu Dub FX, desi in perioada aia era student la Arte in cadrul Universitatii Oxford. Folosind doar o vioara electrica, pe care si-a sculptat-o singur cu un cutit de bucatarie, un set de pedale si un amplificator Ed a cantat pe strazile aproape tuturor capitalelor europene, dar si in America si Canada. Stilul sau de a canta cu o singura vioara pe mai multe straturi ale unei melodii, folosing pedalele, a atras in anul 1989 interesul formatiei New Model Army pentru care a inregistrat solo-ul de vioara al single-ului Vagabonds. Asta a fost inceputul unei colaborari de cinci ani cu formatia, timp in care a fost supporting act pentru formatii mult mai cunoscute, cum ar fi Simple Minds, Bob Dylan, David Bowie, The Cure, Midnight Oil and Faith No More.

Pe langa albumele ce contin compozitiile proprii: Purple Electric Violin Concerto, Ultraviolet , Purple Electric Violin Concerto 2 si Symphony, Ed Alleyne-Johnson a scos si doua albume de coveruri adaptate pentru vioara: Echoes, care contin 32 de coveruri dupa piese rock si pop, cum ar fi: Clocks, Smells Like Teen Spirit, Sweet Child O’ Mine si Zephyr Song, si Reflections, un album de coveruri dupa piese rock din anii 70.

Desi a avut peste 200 de concerte alaturi de formatia New Model Army si are nu mai putin de 11 albume, Ed Alleyne-Johnson continua sa cutreiere lumea in lung si lat, sa cante de dragul muzicii si, de ce nu, sa inspire alti muzicieni, in devenire sau consacrati, sa faca la fel.

Voi ce muzicieni mai putin cunoscuti sau chiar obscuri ati descoperit si v-au captivat?

Andrei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *